✅ Vezi recomandarile expertilor pentru Paste
🐰 Vezi toate vinurile la oferta!
Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Cred că acest Sauvignon Blanc de la Jelna începe încet-încet să devină o mică celebritate locală - lucru pe care de altfel îl merită cu prisosință. Un pic mai concentrat și persistent decât fratele lui mai mic (și de altfel decât majoritatea exemplarelor românești din acest soi), are un foarte fericit mod de a echilibra elementele dulcege cu cele ierboase, dar și cu aciditatea ridicata și textura un pic - doar un pic - catifelată. Ah, da! și cu o picătură de rusticitate care să-l mențină cât mai interesant.
Era să-mi încep recenzia cu o constatare simplă: acesta e un super-toscan delicios, solar, bine echilibrat și ajuns aproape la maturitate. Doar că - ce să vezi! - vinul de azi nu e nici pe departe un super-toscan. Da, e făcut din două soiuri bordoleze: Merlot și Cabernet Franc, cu maturare îndelungată în baricuri de stejar aflate la a doua folosire, dar originea i-o găsim pe pantele de la poalele muntelui Etna, la o altitudine de cam 800 de metri. Nu am să vă plictisesc cu prea multe note de degustare, doar vă zic că e o plăcere sa încerc un vin bine făcut aflat în stadiul ăsta de evoluție, undeva între prospețime și maturitate, cu o structură de taninuri atât de solidă, și totusi suculent, ba chiar un pic lejer. Absolut recomandabil!
Un roze din Languedoc, deschis la culoare, care plaseaza o miza serioasa pe prospetime, pastrand in acelasi timp destula textura si arome incat sa fie placut chiar si in aceste momente mai reci - cu conditia sa-l incercati undeva inauntru. Iar acolo sa fie cald. Chiar s-ar putea sa va aminteasca cu placere de vara de-acum definitiv trecuta; senzatiile usor exotice, de fructe bine coapte au avut exact acest efect in cazul meu. E echilibrat, in plina forma, si in plus va ajuta in mod sigur si cu asocieri culinare mai usoare.
Am încercat acest vin într-o mică degustare comparativă alături de alte 3 Sauvignon Blanc românești bune (nu sunt prea multe!), inclusiv unele listate recent la unvinpezi.ro. Nu voi încerca sa mă hazardez în comparații inutile, pentru că acesta a fost cel mai tânăr - și probabil cel mai din nord - dintre exemplare; de asemenea a părut a fi și singurul care n-a petrecut timp de rotunjire prin vreun recipient de lemn. Pare să combine prospețimea nordului cu toată căldura anului 2022, și rezultatul e intens aromat, cu note verzi plăcute, probabil dominante, dar bine bine potrivite în ansamblu, în mare parte lipsit de senzatiile mai frivole (și pentru mine lipsite de plăcere) date de tioli, și cu o fructuozitate care - chiar dacă nu e vioara întâi - oferă armonie. În orice caz, chiar dacă a fost destul de diferit de celelalte exemplare din mini-degustarea mea, s-a ținut foarte bine alături de ele, și a fost una din primele sticle care s-a terminat. Nu-i un secret că-mi plac mult vinurile acestui producător, iar cel de azi vine ca o confirmare suplimentară.
Acest micuț si simpatic Cotes du Rhone, cu cel puțin 15% alcool, reușește sa ramana băubil și plin de viață. Sigur, nu e cel mai concentrat vin, nici n-a fost maturat în recipiente noi de lemn, dar e foarte "digest": ușor de băut, cu mult fruct bine copt, aciditate plăcută și taninuri prezente, excelent "dozate". Este, pe scurt, un bun exemplu de echilibru obținut aparent fără efort, foarte reprezentativ pentru ce știu să facă bine cei din Cotes du Rhone.
Dincolo de branding-ul legat de Barcelona, și care sincer mă interesează prea puțin, vinul prezent în aceasta sticlă e unul competent si simpatic. Aromatic oferă exact ce te-ai aștepta de la o Cava, cu multe note dulcege de măr bătut, lucruri florale și o idee de citrice. Nu m-a impresionat perlajul, un pic sub medie ca abundență și mai ales ca persistență; dar chiar și-așa mi s-a părut bine echilibrată gustativ (între prospețime si dulceață) și suficient de plăcută pentru o gamă largă de mese, meseni și preferințe.
Sudul Italiei, struguri deshidratați, destul de mult lemn - bănuiesc că e clar cam în ce direcție merge exemplarul de astăzi. Ce-i drept, vine și cu o suculență neașteptată, care contribuie la un rezultat destul de interesant, dimpreună cu restul un pic mai ridicat de zahăr și cu taninurile un pic necoapte din finalul amărui.
Crâmpoșia Selecționată a celor de la Avincis mi s-a părut dintotdeauna (mă rog, de vreo zece ani încoace) un contrapunct foarte interesant pentru cea de la Stirbey. Dacă aceasta din urmă marșează pe impetuozitate și structură, prima oferă finețe, ba chiar delicatețe (în funcție de anul de recoltă) și o senzație generală de vin mai blând, mai abordabil. De când le știu le-am băut cu plăcere pe ambele, dar plăcerile sunt... diferite. Cea de față e mult mai pregătită să fie turnată imediat în pahar - chiar dacă măcar doi ani în sticlă o vor face să se exprime cu adevărat plenar. Olfactiv e destul de discretă, cu arome proaspete de pere pergamute, măr verde și caprifoi, plus ceva "verde" mai puțin definit pentru receptorii mei olfactivi, dar în orice caz plin de prospețime. Gustativ are finețe, aciditate peste medie, totuși foarte bine integrată într-un corp - surpriză! - aparent suplu. Dacă postgustul ar fi mai lung, acesta ar fi unul dintre cele mai bune vinuri albe românești (și în mod sigur stăm mai bine la vinuri albe decat la cele roșii!), însă mă întreb dacă nu cumva se afla încă sub șocul îmbutelierii și peste două-trei luni, când probabil vom avea 40 de grade la umbra, își va fi revenit perfect.
Are potențial de învechire, aerarea nu-i face rău, dar mie unuia mi s-a părut delicios imediat ce i-am scos dopul și l-am turnat în pahar, ceea ce vă urez și vouă. Aromatic exprimă - cum ne puteam aștepta - foarte multă prospețime, din fericire fără să cadă în atât de frecventele arome excesive de tioli (urzici, transpirație și alte minuni) ale Sauvignon-urilor de pe plaiurile noastre. Înclină mai degraba spre iarbă proaspăt cosită, grapefruit, coajă de lămâie, cu o idee dulceagă de piersici si mango în fundal. Gustativ combină - într-un mod foarte placut - suplețea cu un pic de onctuozitate, iar aciditatea energică se joacă frumos împreună cu senzatiile dulcege. Unul din puținele noastre Sauvignon-uri foarte bune!
Interesantă alăturarea de eleganță și indicii prietenoase, de vacanță, de pe ambalajul acestei Cava. Cam așa e și lichidul dinăuntru: aromele fructate, prietenoase îți spun "Hola!" de la prima înghițitură, iar sticla se termină periculos de repede. Nu cred că are rost să intru-n cine știe ce detalii despre finețea și persistența bulelor, despre mijloc, final sau postgust, sau despre cantitatea de zahăr din lichidul de tiraj - suficient să vă spun ca totul e dat pe "mediu", dar că cea mai importantă e tocmai armonia asta a componentelor care-l face ușor de plăcut și băut.
Anii trec implacabil; nici nu ne izolaserăm bine în case când încercam prima ediție a acestui vin (2017 dacă-mi aduc bine aminte), și iată că acum avem deja în pahare exemplarul din anul pandemiei. Pare un vin un pic mai jucăuș si suculent decât in trecut, cu taninuri neașteptat de bine șlefuite și integrate, aciditate vioaie si, desigur, destul de multă dulceață a fructului. Nu am sesizat - deocamdată! - cine știe ce fațete complexe sau neașteptate, dar e un vin aflat încă la început de drum. La fel ca în multe alte cazuri, aș vrea sa-l încerc si peste 4-5 ani (asta e, cum se întamplă oriunde pe lumea asta, ne lansăm vinurile bune mult prea repede).
Un Malbec plin de fruct dulceag, un pic supracopt, cu tente confiate. Există și o binevenită înclinație către lucruri mai vegetale și condimentate, însă în esență rămâne un vin fructat, cu destulă densitate gustativă, taninuri excelent cizelate si aciditate placută. Pe scurt, cu o tendință clară de a fi suculent, fără a ajunge chiar acolo. Zahărul rezidual e și el prezent (nu în exces!), și asigura o experienta lipsită de asperități, pentru toate gusturile.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...