Vino in magazinul Club.unvinpezi.ro - avem doar vinuri bune, selectate de specialisti, la cele mai bune preturi!

Razvan Jurca

Razvan Jurca este un entuziast gourmet si critic de vin din Bucuresti, indragostit de “placerile tihnite”, care doreste sa orienteze si sa se orienteze, alaturi de cei care il urmaresc, prin oferta de vinuri bune si foarte bune a magazinelor specializate (si nu numai!) de la noi.

Cu o experienta de peste 10 ani in comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobandita in strainatate, unde a lucrat in diverse crame si podgorii din Italia, Franta si Anglia si unde si-a perfectionat competentele de degustator, Razvan este critic de vin international, jurnalist de vin membru al FIJEV (Fédération Internationale des Journalistes et Ecrivains des Vins), colaborator al publicatiei Vinul.ro si afiliat  comunitatilor snooth.com si mustlovewine.

Comentariile lui Razvan Jurca

ADEODATUS TAMAIOASA ROMANEASCA 2020
Data degustarii: 15.11.2021

O Tamaioasa ca la mama acasa! Asta desi mama n-a locuit niciodata in Dealurile Satmarului si nici vin nu stie sa faca, cert este ca Tamaioasa ii place in mod deosebit. De aceea am si baut Adeodatus 2020 acasa, cu mama, asteptand plin de curiozitate verdictul ei. Care a venit, sub forma de mai jos, in acest registru care face cinste vinului si producatorului: "mama", ma intreaba ea, "de unde zici ca-i vinul asta?" "De la Satmar", zic eu. "E bun, asa de fin si uite ce arome are: zici ca-i busuioc, care a stat langa iasomie", comenteaza mama ca expertii. "Are si nas de banane si mere coapte, ca alea din livada lui unchiu-tau". "Elegant?" - intreb. "Elegant si gustos: uite ce mult ramane gustul dupa ce l-ai inghitit!". "Face banii?", imi mai incerc eu o data norocul. Mama se uită mucalit la mine: "Asta intreaba-l pe taica-tau!"

ADEODATUS TAMAIOASA ROMANEASCA 2020
Data degustarii: 01.11.2021

O Tamaioasa ca la mama acasa! Asta desi mama n-a locuit niciodata in Dealurile Satmarului si nici vin nu stie sa faca, cert este ca Tamaioasa ii place in mod deosebit. De aceea am si baut Adeodatus 2020 acasa, cu mama, asteptand plin de curiozitate verdictul ei. Care a venit, sub forma de mai jos, in acest registru care face cinste vinului si producatorului: "mama", ma intreaba ea, "de unde zici ca-i vinul asta?" "De la Satmar", zic eu. "E bun, asa de fin si uite ce arome are: zici ca-i busuioc, care a stat langa iasomie", comenteaza mama ca expertii. "Are si nas de banane si mere coapte, ca alea din livada lui unchiu-tau". "Elegant?" - intreb. "Elegant si gustos: uite ce mult ramane gustul dupa ce l-ai inghitit!". "Face banii?", imi mai incerc eu o data norocul. Mama se uită mucalit la mine: "Asta intreaba-l pe taica-tau!"

ADEODATUS TAMAIOASA ROMANEASCA 2020
Data degustarii: 01.11.2021

O Tamaioasa ca la mama acasa! Asta desi mama n-a locuit niciodata in Dealurile Satmarului si nici vin nu stie sa faca, cert este ca Tamaioasa ii place in mod deosebit. De aceea am si baut Adeodatus 2020 acasa, cu mama, asteptand plin de curiozitate verdictul ei. Care a venit, sub forma de mai jos, in acest registru care face cinste vinului si producatorului: "mama", ma intreaba ea, "de unde zici ca-i vinul asta?" "De la Satmar", zic eu. "E bun, asa de fin si uite ce arome are: zici ca-i busuioc, care a stat langa iasomie", comenteaza mama ca expertii. "Are si nas de banane si mere coapte, ca alea din livada lui unchiu-tau". "Elegant?" - intreb. "Elegant si gustos: uite ce mult ramane gustul dupa ce l-ai inghitit!". "Face banii?", imi mai incerc eu o data norocul. Mama se uită mucalit la mine: "Asta intreaba-l pe taica-tau!"

FETEASCA NEAGRA...

Valea Ascunsa
FETEASCA NEAGRA RESERVA 2019
Data degustarii: 01.11.2021

Asta e un vin de vanatoare. Nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar are ceva al lui - tandru surprinzator si ghidus, care pentru mine nu poate fi comparat decat cu cel mai iubit aportor pe care l-am avut in viata mea: cainele Wenczel. Wenczel (se citeste Vental, pentru cine nu e familiarizat cu pronuntia numelor ramase in Ardeal din fostul Imperiu) a fost ceva corcitura de Teckel cu Dumnezeu stie ce. Un catel asa de urat si de simpatic in acelasi timp, si, ca vanator, de un talent asa de iesit in comun, incat a ramas si acum de pomina, dupa mai bine de 20 de ani de cand s-a retras definitiv in raiul cainilor fara pereche, la ceas de seara, cand suna cornul de vanatoare prin imasurile de acasa, in povestile batranilor cu pusca si curea lata de pe la noi. Wenczel cel viteaz a fost singurul caine pe care-l tineam, ca tovaras de inchinare, la vinul musai rosu care incheia cu sfintenie partidele noastre de vanatoare. Nu ca i-ar fi placut in mod deosebit vinul: ba dimpotriva, se uita la mine cand ii dadeam sa leorbaie un pic din causul palmei, cu o privire contrariata, ce parca zicea "iar m-ai pacalit, bolundule" si ma ierta apoi, imediat ce-i puneam in fata o ciozvarta bine fripta. Dar asa era el: singurul suflet pe care l-as lua cu mine, neconditionat, pe o insula pustie, unde as avea ce vana si de unde as sti ca n-o sa ma intorc niciodata. Vinul de azi e ca Wenczel: onest, cuminte, profund si daruit cu calitati care te iarta de pacate, chiar daca nu stii sa-l bei. Si cel mai mult ii place vanatul mic sau mare, cu par sau pene, nu conteaza, langa care da la propriu din coada, ca el, Cainele meu. De aceea, rog sa-mi fie ingaduit sa dedic aceasta evocare, alaturi de vinul de azi – un vin de Teaca, si anume rezerva de Feteasca Neagra din Valea Ascunsa, tuturor vanatorilor adevarati pe care-i cunosc si cainilor lor fara de care cornul nu ar suna la lasarea serii asa de frumos si de lung. Domnii mei, fie ca toti sa aveti parte, cand se inmoaie cetina, de un vin la fel de bun ca asta. Si sa varsati din el, doar o picatura, si pentru Wenczel: de unde e, o sa-si scuture coada, o sa va multumeasca si o sa va ierte!

CUVEE DIAMANT 2019
Data degustarii: 01.11.2021

Sa asculti Wagner si sa bei vin alb. Blasfemie? Nu cu vinul asta! Ba, dimpotriva, fiindca noi stim inclusiv ca batranul Richard era mare amator de Riesling, regele vinurilor albe nemtesti. Asa ca, Diamantul celor de la Villa Vinea a mers uns pe Calatoria lui Siegfried pe Rin din Amurgul Zeilor, si anume pe partea aceea lirica si, evident, grea, din care se dezvolta apoi tema intr-un mars triumfal. Na, Wagner! Dar, cam asa-i si vinul: greucean pentru un alb, foarte complex, versatil si cu o majestuoasa amprenta a lemnului in care a fost lucrat. Nu-i el Riesling, ci Feteasca Alba in asamblaj cu Regala, motiv petru care, probabil, intransigentul Wagner m-ar trage de urechi, si, mai mult, e fermentat si maturat in baricuri de stejar frantuzesc (motiv pentru care radicalul german pe care-l mai cheama si Wilhelm sigur n-ar mai vorbi cu mine), dar ce-i al lui e al lui: vinul are o maretie pe care, sincer, n-am mai intalnit-o la vinurile romanesti din acest registru si un parcurs pentru care si parintele lui Parsifal ar mai inchide o data unul dintre celebrii sai ochi. Una peste alta, aveti ocazia sa va intalniti azi cu un vin de-al nostru mare: sec, dar onctuos, bogat in arome de fructe coapte, note fine de vanilie si condiment dulce, de o mineralitate subtila, care-i confera noblete si un finish lung si expresiv, de mare clasa. Deci, pofta buna, cu orice l-ati asocia: merge cu aproape orice, in afara de salam!

FETEASCA NEAGRA...

Valea Ascunsa
FETEASCA NEAGRA RESERVA 2019
Data degustarii: 01.11.2021

Asta e un vin de vanatoare. Nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar are ceva al lui - tandru surprinzator si ghidus, care pentru mine nu poate fi comparat decat cu cel mai iubit aportor pe care l-am avut in viata mea: cainele Wenczel. Wenczel (se citeste Vental, pentru cine nu e familiarizat cu pronuntia numelor ramase in Ardeal din fostul Imperiu) a fost ceva corcitura de Teckel cu Dumnezeu stie ce. Un catel asa de urat si de simpatic in acelasi timp, si, ca vanator, de un talent asa de iesit in comun, incat a ramas si acum de pomina, dupa mai bine de 20 de ani de cand s-a retras definitiv in raiul cainilor fara pereche, la ceas de seara, cand suna cornul de vanatoare prin imasurile de acasa, in povestile batranilor cu pusca si curea lata de pe la noi. Wenczel cel viteaz a fost singurul caine pe care-l tineam, ca tovaras de inchinare, la vinul musai rosu care incheia cu sfintenie partidele noastre de vanatoare. Nu ca i-ar fi placut in mod deosebit vinul: ba dimpotriva, se uita la mine cand ii dadeam sa leorbaie un pic din causul palmei, cu o privire contrariata, ce parca zicea "iar m-ai pacalit, bolundule" si ma ierta apoi, imediat ce-i puneam in fata o ciozvarta bine fripta. Dar asa era el: singurul suflet pe care l-as lua cu mine, neconditionat, pe o insula pustie, unde as avea ce vana si de unde as sti ca n-o sa ma intorc niciodata. Vinul de azi e ca Wenczel: onest, cuminte, profund si daruit cu calitati care te iarta de pacate, chiar daca nu stii sa-l bei. Si cel mai mult ii place vanatul mic sau mare, cu par sau pene, nu conteaza, langa care da la propriu din coada, ca el, Cainele meu. De aceea, rog sa-mi fie ingaduit sa dedic aceasta evocare, alaturi de vinul de azi – un vin de Teaca, si anume rezerva de Feteasca Neagra din Valea Ascunsa, tuturor vanatorilor adevarati pe care-i cunosc si cainilor lor fara de care cornul nu ar suna la lasarea serii asa de frumos si de lung. Domnii mei, fie ca toti sa aveti parte, cand se inmoaie cetina, de un vin la fel de bun ca asta. Si sa varsati din el, doar o picatura, si pentru Wenczel: de unde e, o sa-si scuture coada, o sa va multumeasca si o sa va ierte!