Alin Ionita

Pe vremea cand am inceput eu sa acord mai multa atentie vinurilor, peisajul vrancean era dominat de un producator urias si cam atat. Pe atunci Crama Garboiu nu exista si cam acelasi lucru se poate spune si despre alti cativa producatori mai mici. De atunci lucrurile s-au schimbat oarecum, Crama Garboiu nici nu mai poate fi numit tocmai un producator mic, ba chiar este poate cea mai reprezentativa crama din aceasta parte a tarii, iar peisajul s-a mai animat. Merlotul pe care ni-l prezinta astazi este colorat in rubiniu si aduce cu el cate putin din toate. Putina dulceata pentru a umple fondul pe care stau agatate strategic nuante de cappuccino si note de cireasa, putin zvac dat de taninurile tinere si incordate, dar si putin condiment ce se aseaza frumos pe incheierea de lungime medie.

Deja ne-am obișnuit sa regasim sub eticheta Prince Mircea si alte soiuri rosii (pe langa Merlotul clasic), cum ne-am obisnuit si sa descoperim, de fiecare data, vinuri facute intr-o maniera ingrijita si eleganta. Astazi, ne imprietenim cu o Feteasca din recolta 2018, suculeta si vaporoasa. Aromatica pare alcatuita din suprapunerea de nuante de visina peste un fond imaculat, usor vegetal. Aciditatea se aliniază la intensitatea aromelor generand o senzatie de echilibru bun, iar finalul se condimenteaza usor, in stilul deloc strain de soiul folosit in vinificare.

Astazi ne descretim fruntile cu un Merlot nordic, practic o interpretare mai minimalista a acestui soi generos. Culoarea vinului e rubiniu-visinie, iar parfumurile amintesc de visina si creion proaspat ascutit. Gustul este liniar, fara devieri notabile de la linia trasata in culoarea visinii coapte si tresare doar sub amenintarea unei aciditati incisive.

Astazi turnam in pahar un vin italian obtinut dintr-un soi de struguri mai putin cunoscut (Raboso Piave), lucru surprinzator si nu prea avand in vedere multitudinea de soiuri cultivate in peninsula italiana. Daca vinul aici de fata poarta numele de Sangue de Diavolo, trebuie sa stiti ca e genul de diavol care se imbraca de la Prada pentru ca, desi taninurile au o lucratura ferma, se integreaza manusa in in decorul plin de arome fructate (cirese negre, prune) si se lasă stranse intr-o mainera elegqnta in corsetul moale ce aminteste de foi de tutun si violeta.

Ingredientele de astazi sunt- cel mai promitator soi autohton romanesc - Feteasca Neagra, maestria producătorului din zona Alimanului si terroir-ul dobrogean. Reteta, deloc simpla, caci vorbim de un vin asamblat precum un mozaic fin, a dat nastere unui vin sofisticat, amplu, cu volume și proporții generoase si aromatica alambicata. Se simte catifelat in slalomul sau larg si vine insotit de arome de prune uscate, cuisoare, cimbru si foi de tutun. Are o structura buna, ce il face mai puțin temător la trecerea timpului, ba chiar ii poate asigura o eventuala evolutie pozitiva la maturarea in sticla.

Astazi, abordam un vin alb interesant ce vine din zona Tarnavelor, care combina doua partuturi distincte (Feteasca Alba si Feteasca Regala) pentru a-si descoperi parca propria muzicalitate. Are culoarea aurului si parfum de piersica, fan si vanilie si un gust ce pare mereu sa vireze spre o zona dulceaga, fara a face insa acest pas la modul serios. Aromele se desprind dintr-un miez mineral, pentru a se asterne pe portativ aducand cu ele note de para coapta si grapefruit si nelasand alcoolul sa strice echilibrul pe care aciditatea il dirijeaza spre un echilibru corect.